'Stiati ca Dolomitii sunt considerati unii dintre cei mai spectaculosi munti din lume si fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO inca din 2009, datorita geologiei lor unice si peisajelor de o frumusete rara? Raspanditi pe teritoriul a cinci provincii din nordul Italiei, Dolomitii impresioneaza prin varfuri zimtate care ating peste 3.000 m altitudine, pereti verticali de calcar si platouri alpine care contrasteaza cu vaile verzi si pitoresti. Regiunea este extrem de apreciata atat vara, pentru trekking si via ferrata, cat si iarna, fiind parte din faimosul domeniu de schi Dolomiti Superski, unul dintre cele mai mari din lume. Peisajele de aici sunt frecvent comparate cu cele din Alpii elvetieni, dar cu un plus de dramatism si diversitate vizuala care le face cu adevarat unice.' Sursa: chatgpt

20 Iunie 2025 - Drumul si cazarea

Salut! Va scriu primele randuri din Uber-ul care ne duce spre aeroport. Zborul e programat dupa pranz, ceea ce face ca plecarea sa fie mai relaxata, fara graba tipica de la alte vacante. Toata lumea e vesela si entuziasmata de ce urmeaza. Din masina schimbam mesaje cu Martesii, care sunt si ei in Uber, cu cateva minute inaintea noastra.

In afara de emotiile Dianei legate de decolare, zborul a decurs fara evenimente, totul conform planului.

Ajunsi la destinatie, am pierdut cam o ora plimbandu-ne prin aeroport dupa bagajul de cala al Martesilor, care nu ajunsese pe banda normala de primire. Din fericire, totul s-a rezolvat si bagajul a fost recuperat intact. Ne-am reunit apoi toti la ghiseul de inchirieri auto, de unde am preluat masina noastra de 9 locuri: un Ford Tourneo Custom aproape nou, cu doar 19.000 km la bord.

Asadar, am pornit la drum veseli si cantand in cor 'Sara perche ti amo', spre destinatia noastra din nordul Dolomitilor, in apropiere de localitatea Percha, provincia Bolzano.

Drumul a devenit spectaculos destul de repede dupa ce am iesit din Milano, cu creste si pereti abrupti care se ridicau de o parte si de alta a soselei. Am avut senzatia ca am strabatut cateva sute de kilometri printr-un canion grandios. Pe masura ce s-a lasat seara, intunericul si-a intrat in drepturi, iar in a doua parte a drumului doar farurile masinii ne mai ofereau, din cand in cand, indicii ca suntem intr-o zona cu adevarat spectaculoasa cu drumuri serpuite, vai adanci si varfuri impunatoare la cativa pasi de noi.

Am ajuns la cazare aproape de miezul noptii, destul de obositi, dar cu entuziasmul unor copii care urmeaza sa primeasca o surpriza. Si am fost rasplatiti din plin. Sunt doua apartamente foarte spatioase: unul la parter, unde stam noi, Nenciulestii, si unul la etaj, ocupat de Martesi.

Cladirea este veche, cu pereti grosi, dar recent renovata si dotata cu tehnologie moderna. Ne-a dus imediat cu gandul la o casa inchiriata acum doi ani in Portugalia - acelasi amestec reusit intre rustic si modern: pereti grosi si usor strambi, grinzi de lemn reconditionalte recent, usi si ferestre noi, plus o bucatarie complet echipata, cu tot ce trebuie, la standarde actuale.

Am adormit in jur de 1 noaptea, dupa ce am scris aceste randuri, cu nerabdarea de a vedea la lumina zilei ce ne asteapta afara.

21 Iunie 2025 - Lago di Braies si imprejurimile

Noi, adultii, ne-am trezit pe la 8, entuziasmati sa vedem imprejurimile pe lumina. De la cazare se vad Dolomitii in toata splendoarea lor - e absolut superb! Acum, cand am inceput sa discutam despre traseele pe care vrem sa le facem in zilele urmatoare, ne tot intrebam: de ce stam doar 5 zile aici? Par atat de multe locuri de vazut si prea putin timp, si abia am ajuns. :)

Ne-am plimbat putin prin zona, am facut cateva poze si apoi am pornit spre Bruneck, cu gandul la un mic dejun si o cafea buna. Ne-am invartit putin pana am gasit un loc potrivit, unde am mancat cateva felii de pizza si produse de patiserie alaturi de cafeaua mult asteptata.

Am decis sa amanam pentru seara drumetia spre Lago di Braies, in speranta ca vom prinde mai putina aglomeratie. Asa ca am profitat de timp pentru a face cumparaturi serioase, cat sa ne ajunga pentru toata saptamana. Ne-am intors apoi la cazare si am gatit paste cu sos pesto pentru toata lumea.

Cu burtile pline si chef de plimbare, am plecat spre Lago di Braies pe la ora 16:00. Cred ca am fost inspirati sa alegem ora asta, pentru ca in mijlocul zilei temperaturile urca bine peste 29 de grade.

Am ajuns la lac! Dupa ce am trecut de cladirea de unde se inchiriaza barci, ne-a lovit din plin privelistea - un peisaj spectaculos! Lacul are o apa incredibil de limpede si e inconjurat de pereti stancosi care se inalta la peste 2500 m altitudine. O imagine absolut memorabila.

Traseul nostru a insemnat un tur complet al lacului, care ne-a luat aproximativ 2 ore, cu multe pauze pentru poze. La un moment dat, la insistentele copiilor, i-am lasat sa-si bage picioarele in apa rece - moment de mare bucurie pentru ei. Iar la urmatoarea oprire, Radu a gasit un lantisor de aur, care i-a schimbat complet starea de spirit: a devenit cel mai fericit copil, punand tot felul de intrebari despre ce inseamna 14k, cat valoreaza si cate lucruri si-ar putea lua daca l-ar vinde.

Ne-au prins si cativa stropi de ploaie in a doua parte a traseului, care oricum ni s-a parut un pic mai putin spectaculoasa decat inceputul. Per total, insa, Lago di Braies e un loc pe care chiar oricine ar trebui sa il vada macar o data in viata - un loc de poveste!

Ne-am intors la cazare in jur de 20:00, am mancat rapid niste sandwich-uri cu mezeluri italiene, iar eu cu Iza ne-am bucurat de un pahar de Primitivo, un soi excelent de vin pe care il mai incercasem si stiam ca ne place. Ne-am culcat pe la ora 22:00, cu gandul la traseul mai lung si mai solicitant care ne astepta a doua zi.

22 Iunie 2025 - Lago di Sorapis

Ne-am trezit pe la ora 7:30 cu un entuziasm urias! Dimineata am mancat o omleta consistenta, sa ne tina macar pentru prima parte a zilei. Am plecat de la cazare conform planului, pe la 9:00, si pe drum spre Passo Tre Croci - punctul de plecare al traseului - am oprit sa cumparam cateva sandwitch-uri pentru drum.

Dupa ce ne-am invartit putin ca sa gasim un loc de parcare, la 11:00 am pornit pe traseu cu bateriile incarcate. Traseul incepe usor, cu o plimbare linistita prin padure in prima ora, unde aerul proaspat si mirosul de rasina te incarca cu energie.

Dupa aceasta portiune, se deschide o panorama absolut spectaculoasa: in jur, creste stancoase si abrupturi de munti iti taie respiratia. Traseul pare ca traverseaza un perete vertical, iar desi poteca este destul de lata, nu iti vine sa te uiti in jos la prapastia ce se intinde pe sute de metri. Pe ici-colo sunt lanturi si scari montate, care ajuta la urcare si traverseaza mici firicele de apa ce curg din munti. Desi dificultatea este medie, senzatia si privelistea sunt pur si simplu coplesitoare.

Iza, care deja era obosita de atata urcat, s-a blocat putin intr-un punct unde coborau si alti drumeti, iar cand a inceput sa bodoganeasca ca e greu, un caine jucaus a sarit la ea si a inceput sa o linga si sa se joace. Toata oboseala s-a transformat instant in hohote de ras.

Am continuat urcarea si, in final, am ajuns la punctul culminant - Lago di Sorapis. Este greu de crezut ca un astfel de loc exista in realitate, pare rupt dintr-un tablou sau dintr-o imagine retusata in Photoshop. Lacul, cu apa lui de un albastru intens este inconjurat de stanci albe, care-i dau o atmosfera magica, aproape ireala. Apa limpede si culorile vibrante fac din acest lac un adevarat paradis montan, unul dintre cele mai spectaculoase pe care le-am vazut vreodata. Am lasat pozele sa vorbeasca de la sine, dar cuvantul 'WOW' nu este deajuns sa descrie emotia de a fi acolo.

Am facut ocolul lacului, am mancat sandwitch-urile si apoi ne-am asezat la cabana din apropiere sa bem o cafea si o Cola Zero rece, care au intrat perfect si ne-au ajutat sa ne recapatuam energia.

Pe drumul inapoi catre masina am reusit sa facem poze superbe si sa ne bucuram de linistea muntelui pentru ca numarul de turisti de pe traseu scazuse mult.

Am incheiat traseul dupa aproximativ 7 ore de mers, cu tot cu pauze, iar pe drumul spre cazare ne-am oprit la o terasa sa bem o bere si sa mancam o pizza - care, din pacate, s-a dovedit a fi sub asteptari.

Odata ajunsi la cazare, eu si Stefan am mai ramas putin in curte, la o bere si un pahar de vorba, dar nu pentru mult timp, pentru ca a doua zi ne astepta o noua drumetie.

23 Iunie 2025 - Tre Cime di Lavaredo

Ne-am intrat deja in ritm cu programul, dimineata am fost eficienti cu micul dejun, chiar daca ne-am trezit cu o ora mai tarziu. La Tre Cime di Lavaredo aveam rezervare facuta pentru parcare cu doua zile inainte, pentru ca altfel nu ai voie sa urci cu masina si sa parchezi la punctul de plecare pe traseu, Refugio Auronzo.

Am ajuns chiar la 11:30, ora la care aveam rezervarea, chiar la locul de pornire, de unde se vedea deja prima dintre cele trei stanci faimoase din Tre Cime. Circuitul inconjoara cele trei stanci si este destul de usor, desi, urmand recenziile de pe net, ma asteptam la un traseu ceva mai solicitant.

Traseul este bine marcat si bine intretinut, ideal pentru cei care vor sa admire peisajele fara prea mult efort. Pe parcurs, te bucuri de privelisti impresionante asupra varfurilor ascutite si a vaii din jur unde, aparent, se pot vedea ramasitele unor foste fortificatii din Primul Razboi Mondial, care adauga o nota istorica drumetiei.

Cred ca intreaga experienta ar fi fost mai memorabila daca traseul ar fi fost putin mai dificil, mai salbatic si mai putin turistic. Partea finala a traseului a fost ceva mai periculoasa, cu portiuni inguste pe marginea unor prapastii adanci, care necesita atentie sporita si pasi siguri.

Durata traseului a fost undeva in jur de 4 ore, dar cu multe pauze pentru fotografii si admirat peisajul.

Ne-am intors mai devreme acasa, unde Stefan a gatit paste carbonara autentice, cu guanciale crocant si pecorino din belsug. Apoi am stat relaxati cu burta plina cateva ore bune, pana ne-am bagat la somn.

24 Iunie 2025 - Regina Dolomitilor - ghetarul Marmolada de la 3265m

Am plecat ceva mai tarziu spre cea mai spectaculoasa telecabina din Dolomiti, considerata de majoritatea turistilor si fotografilor montani ca fiind Funivia Marmolada - Malga Ciapela -> Punta Rocca, care urca pe ghetarul Marmolada, supranumit 'Regina Dolomitilor'.

Au fost doua ore de condus pe sosele absolut spectaculoase. Serpentine dupa serpentine, case pe marginea drumului care par suspendate in aer, satuce pitoresti, urcari si coborari abrupte, stradute inguste - cam asa a fost drumul pana la telecabina, o experienta in sine.

Urcarea se face in trei segmente extrem de spectaculoase si, pentru unii, infricosatoare. Prima urcare este aproape verticala, cu o diferenta de altitudine de 900 de metri fara niciun stalp intermediar de sustinere, oferind senzatia de zbor printre munti. In total, am urcat 1800 de metri in altitudine in aproximativ 20 de minute.

Sus, panorama este cu adevarat impresionanta. De jur imprejur se vad creste stancoase si varfuri inzapezite, fara nici urma de civilizatie. Te simti deasupra tuturor, plutind printre norii muntilor. Este pe de o parte spectaculos, dar in acelasi timp si usor infricosator.

Copiii s-au bulgarit putin in zapada, iar apoi am coborat o statie, pana la Serauta, unde am baut o cafea la restaurantul de acolo, bucurandu-ne de liniste si de priveliste. Radu a fost foarte speriat la urcare, cu lacrimi in ochi chiar, dar si-a regasit curajul la coborare, cand a fost mult mai relaxat si curios.

Seara ne-am petrecut-o la cazare, discutand planurile de plecare spre Milano pentru ziua urmatoare.

25 Iunie 2025 - Lago di Molveno si drumul spre Milan

Dupa cateva zile minunate petrecute la casa recent renovata din Dolomiti, ne-am reluat drumul spre Milano.

Prima oprire a fost la Lago di Molveno, considerat de multi 'cel mai frumos lac alpin din Italia', premiat in repetate randuri cu titlul 'Lago piu bello d'Italia'.

Ne-a atras la Lago di Molveno apa limpede, de un turcoaz spectaculos, perfecta pentru inot in zilele calduroase, plaja naturala ingrijita, ideala pentru relaxare in familie, si varietatea de activitati pentru toate gusturile, de la drumetii si ciclism, pana la paddleboard si plimbari cu barca electrica.

Am petrecut aici cateva ore bune. Copiii s-au balacit in lac, apoi s-au mutat entuziasmati in Aqua Park-ul aflat in apropiere.

Inainte sa plecam, am luat un pranz rapid cu sandvisuri la terasa acoperita de langa Aqua Park-ul exterior.

Intreaga zona este foarte bine organizata, cu multa verdeata, spatii umbrite, locuri de joaca si terase perfecte pentru o pauza de masa si un espresso savurat in liniste.

De acolo, ne-am continuat traseul catre Milano, dar nu inainte de o scurta oprire la un alt lac celebru: Lago di Garda, cel mai mare lac al Italiei. Lacul este inconjurat de sate pitoresti, livezi de maslini si munti impunatori. Atmosfera sa mediteraneana si apele limpezi atrag turisti din toate colturile lumii - fie pentru relaxare, fie pentru sporturi nautice sau drumetii.

Am facut cateva opriri scurte pentru a admira peisajele si valurile pline de windsurferi, apoi am luat cina la un restaurant aflat in drum spre Milano, unde am mancat prima pizza mai autentica din aceasta vacanta.

Seara, am ajuns in Milano, unde ne astepta un apartament destul de banal si cu ceva probleme de igrasie pe care le-am si raportat in feedback-ul de pe AirBnb. La ora 23:00 eram deja in pat, pentru ca a doua zi urma sa ne asteptam la o noua zi plina de aventuri.

26 Iunie 2025 - Lago di Como si shopping in Elvetia

Ziua a inceput devreme, cu o cafea si cateva croissante delicioase savurate intr-un local cu review-uri excelente. Spre surprinderea noastra, locul era plin de clienti asiatici galagiosi, inclusiv personalul care ne servea. Am realizat apoi ca zona in care eram cazati are multe afaceri cu angajati din comunitatea locala asiatica.

Dupa micul dejun incarcat de zahar si cofeina, am pornit spre Lago di Lecco, un loc de la care aveam asteptari destul de mari, insa, cum nu ne-a impresionat mai deloc, ne-am continuat drumul spre Bellagio, un orasel cochet aflat la intersectia dintre Lago di Como si Lago di Lecco.

Aici am gasit rapid un loc de parcare aproape de centru si am petrecut cateva ore plimbandu-ne de-a lungul unei alei frumos amenajate pe malul lacului. Am luat pranzul pe fuga cu niste pizza la felie si am savurat o cafea si o inghetata, bucurandu-ne de atmosfera relaxanta.

Copiii si-au dorit apoi sa dam o fuga la un outlet pentru cumparaturi, asa ca au gasit pe harta FoxTown Factory Stores. Pe drum, o scena neasteptata: politia ne-a oprit la o trecere ciudata si ne-a intrebat unde mergem si de ce. Dupa ce le-am explicat rapid ca suntem in vacanta, ne-au lasat sa trecem. Doua minute mai tarziu, ne-am dat seama ca pe strada erau doar masini cu numere de Elvetia. Destinatia noastra, outlet-ul, era de fapt in Elvetia, iar noi tocmai trecuseram granita fara sa ne dam seama! Am izbucnit cu totii in ras, dar cu jumatate de gura, pentru ca nici macar nu aveam pasapoartele la noi, cel putin nu noi, Nenciulestii.

Dupa cateva rataciri prin trafic, am ajuns in cele din urma la FoxTown, unde ne-am petrecut urmatoarea ora si jumatate prin magazine.

Cum pofta de shopping nu fusese inca satisfacuta, copiii au mai gasit un outlet, de data aceasta in Italia, aproape de locul unde eram cazati. Vizita aici s-a dovedit mult mai productiva, am plecat cu multe perechi de sneakers, iar vedeta zilei a fost modelul Nike Jordan One.

Seara ne-am bucurat de o cina speciala la Casa Fontana - 23 Risotti, un restaurant intim descoperit de Diana. Localul este renumit pentru risotto si ne-a oferit o experienta culinara autentica, cum nu mai avuseseram in niciuna din serile anterioare.

Am incheiat astfel ultima seara din vacanta cu voie buna, iar in jur de ora 22:00 ne-am intors la cazare, obositi, dar cu multe amintiri frumoase.

27 Iunie 2025 - Intoarcerea acasa

Nicio surpriza in ziua intoarcerii, doar poate un pic de oboseala, dar cu moralul sus ca ne asteapta peste o saptamana inca o vacanta, dar de data asta la noi la mare la Mangalia.

Logistica

Distanta parcursa cu masina: aprox. 1500 km

Cheltuieli totale: aprox. 3500 Eur

---